"Citind Înot sincron, mi-am re-asezat în avanposturile gândirii o axioma pe care praful istoriei se încapatâneaza sa se aseze: ceea ce esti precede, defineste întotdeauna ceea ce faci. Nu poti fi un om bun facând masinal niste acte de caritate; nu poti fi un scriitor bun doar umplând la nesfârsit pagini imaculate; aidoma, se pare ca vor sa ne transmita autorii, nu poti fi un fotograf bun „tacanind” numai poze cu locuri exotice si personaje dragute cu o „scula” platita din bani grei.

Jocul mi se pare a fi punctul forte al cartii. Autorii încep cu fotografia si se trezesc taman la bazinul de înot, la piata, în propriile case, în te miri ce alte locuri banale care, aparent, n-au nimic de-a face cu imaginea imortalizata pe film. Baietii astia tin sa ne joace o festa! Dorind ca cititorul sa nu-i ia prea în serios, lanseaza, totusi, si nu de putine ori, idei existentiale, metafizice de-a dreptul.

E o chemare la autenticitate, la o re-descoperire a experientei care valideaza lumea si sinele; o invitatie la vals...Eu si Fotografia, Fotografia si Realul, Eu si Lumea, realitati care, potrivit autorilor, sunt condamnate ad infinitum sa mearga brat la brat.

O carte de idei, o carte patrunzatoare care trebuie citita cu bagajul de prejudecati lasat exact în fata usii, cât mai departe de spiritul cu care ea se cere a fi rasfoita. O carte pe care ori o iei în întregime, nedivizabila, monolitica, ori n-o iei deloc si-o lasi în pace. Daca o deschizi doar pentru „a pescui” ceva din ea, ma tem ca poate fi un fiasco total, o mare deziluzie. Nu e facuta pentru cei ce se satura repede si ciugulesc firimituri. Se preteaza mai degraba insilor cu mintea libera, fluizi, personali si fara imagini...prefabricate."