Inot Sincron - Un dialog despre Fotografie. Fluid, personal si fara imagini.
Voicu Bojan
Gicu Serban
Prima pagina
Povestea cartii
Descarca fragmente din carte
Recenzii
Comanda
Comanda

 

 

Inot Sincron - Un dialog despre Fotografie. Fluid, personal si fara imagini. Vreme de trei ani, doi prieteni (Gicu Serban si Voicu Bojan) au purtat, în scris, un dialog despre fotografie, viata si micile lucruri care îi pasioneaza. Rezultatul acestui schimb de idei s-a concretizat într-o carte. Ea poarta titlul de Înot sincron si, printre altele, vorbeste despre:

fotografie si tradare / subiect si implicare / Caravaggio, Erwitt, Rene Burri / scris si fotografie / bazine, înot, slapi si halate de baie / Nora / manele vizuale / Tarkovski, Towell, Arbus / concursuri foto / capsuni, rosii, patrunjei / fotografie si arta / kendo / cum sa facem poze mai bune / Havana, Alun si Petrila / fotografii iconice / ce înseamna o imagine buna / fotografie accidentala / audiobooks, servetele umede si pâine feliata / fotografie si kitsch / Ocna Sibiului si Zoo Turda / Sally Mann si Robert Capa / cartofi prajiti si drumul crucii / fotografie si întâlnire / etc.

Cartea apare în colectia Diafragma 9 si are 190 de pagini. Formatul este 15x21 cm, are coperta cretata cu clape. Costa 25 ron.

     
 
Comanda cartea  
   
  Ce spun cititorii?
 
 

"Pâna la urma, cartea “Înot sincron” pare la rândul ei o serie de fotografii dintr-un proiect amplu, imortalizari înghetate ale unor povesti comune. Din momentul declansarii: primele cuvinte asternute pe ciornele de hârtie (desi cred ca autorii au “tras” digital), pâna la închiderea obturatorului: impregnarea iremediabila a tiparului în celuloza, povestile au suferit mici retusuri. La fel ca la orice fotografie “buna”, Gicu si Voicu au revenit pe material: poate au scos din propriile texte mici scame, poate au sub-expus anumite zone pe care le-au “ars”, poate au taiat usor din margini, pentru o încadrare favorabila subiectului. A ramas povestea fidela realitatii? Îi putem “citi” (deslusi) pe Voicu sau pe Gicu fara sa avem puterile paranormale ale clarvazatoarei Mama Omida? O putem face cu usurinta fiindca “Înot sincron” este si o fotografie în oglinda a omului deghizat în fotograf. Pentru ca ce transpare de dupa povestile-fotografii sunt chiar ei – oamenii din spatele aparatului de fotografiat.

Dialogul celor doi e un proiect foto copt la foc mic, nu cu imagini “plesnite” la repezeala, bun prin sinceritatea fotografilor, prin atasamentul fata de subiect. Daca “Înot sincron” ar fi fost scrisa ca o însiruire de enunturi despre temele tratate, ca un best-of de idei, ca spectator/privitor ai fi putut sa te legi de anumite imagini cu care sau n-ai rezonat, sau ai fi ales un unghi mai bun sau poate ai fi schimbat profunzimea. În schimb, având în fata un proiect amplu, bine conturat în jurul întrebarilor majore ale fotografiei, nu ai ce sa-i reprosezi. Închizi cartea si iesi din galeria expusa cu o tolba de întrebari, cu o pofta avida pentru mai mult."

Bogdan Stanescu
http://www.fixpix.ro
2010-11-29
   
  >> toate comentariile